Otro libro maravilloso, pero no por el tema (que es bastante perturbador) sino por la forma en que la autora cuenta esta historia y se adentra en la mente de los personajes.

Creo que es un gran libro para iniciarse en los #thrillers y en las novelas policiales.

Definitivamente necesito más del Trío de Cuántico.

Trandafirii de mai este al doilea volum din seria Colecționarul. Primul volum, Grădina cu fluturi, m-a urmărit multă vreme. Închideam ochii și îmi aminteam de suferințele îndurate de fete, de modul barbar în care își găseau sfârșitul, de criminalul psihopat care le răpea cei mai frumoși ani ai vieții. Poate că teama că acest volum nu s-ar ridica la nivelul primului a fost motivul principal pentru care am amânat atât lectura.

Dansul fluturilor a fost un dans al grotescului, al șocului, al dezastrului. Ce ne vor aduce Trandafirii de mai?

Știm deja că noi, cititorii pasionați, urâm așteptarea. Nu putem lăsa (nu de fiecare dată) o carte pe raft până ce apar toate suratele ei din serie. Așteptăm, ne imaginăm, încercăm să anticipăm firele pe care ar putea autoarea să le împletească. Nu ne iese de fiecare dată, unii autori au acces la doze mari de imaginație. Și sadism, dacă mă întrebați pe mine. Dar, partea cea mai frumoasă la serii este tocmai continuitatea, posibilitatea de a mai rămâne un pic în poveste, alături de personajele preferate.

Dot Hutchison a primit o mare bilă albă pentru că a legat foarte bine volumele unul de altul. Și nu pentru că avem aceiași polițiști. Ci pentru că a lăsat fluturii alături de flori. Pentru că am aflat despre ce mai fac fetele care au reușit să scape din Grădină. Și iar m-a durut sufletul pentru ele. Nu toate au reușit să accepte lumea reală. Sănătatea lor mentală a fost afectată, viața lor a fost extrem de tare dată peste cap. Și trebuie să vă spun ceva. Inara, un fluture eliberat, a fost cea care mi-a dat fiori. Nu criminalul din această carte. Inara e puternică, Inara nu se lasă afectată, Inara își vede de viața ei fix de acolo de unde a lăsat-o. Atâta stăpânire de sine? Atâta sânge rece? Vă spun sincer că mi-e cam teamă de ea. Dacă împrumută din trăsăturile Grădinarului, Inara devine de temut. Dot Hutchison, ce zici? O transformi?


https://ancasicartile.ro/trandafirii-de-mai-dot-hutchison-recenzie/

disappointing compared to first one. felt like nothing actually happened

This book was still really good, just not as good as the first one. I liked how this one focused on the characters more. It was cool to get to know the FBI agents. I obviously like Inara and Bliss (although I have trouble remembering her from the first book), but I like Priya and her mom a lot too.

I like the strong female characters, not so much the males reaction to them? Like they are scary?

I also like the fact that it isn’t a straight forward carry on from the butterflies, I feel it would have got boring.

It is a slow read, and not nearly the thriller I am used too


The only thing that niggled me was I wished to know more about how the killer actually went about without getting caught for such a long time?

Would recommend though

While I didn’t like the killer as much as in The Butterfly Garden, the protagonist was simply gorgeously written. The story flips back and forth between points of view and time like the first book which I liked as well. Unfortunately, I was able to guess the killer early on but that was clear in the previous novel as well. We hang on to find out how the story resolves itself more than the identity of the monster being revealed.